LECŢIA DE VIAŢĂ FLORIN PIERSIC...



Miercuri de la 7 seara vine în Sfântu Gheorghe una dintre cele mai bune producţii teatrale din ultimii ani > comedia "Străini în noapte", de Eric Assous, cu EMILIA POPESCU şi FLORIN PIERSIC, regia RADU BELIGAN.

...impresionat de Florin Piersic şi mai ales de reacţia publicului din Sfântu Gheorghe, scriam acum vreo 2 ani un text pe care vi-l ofer în continuare, cu speranţa că Sala Casei de Cultură va fi arhiplină mâine!


Lecţie de viaţă

Nu poţi iubi ceea ce nu cunoşti!
De această realitate cruntă mă conving în fiecare zi, atunci când realizez cât de puţine punţi de comunicare există între culturile zonei: română şi maghiară. Îmi pare din ce în ce mai evident că nu putem construi un viitor împreună decât atunci
când vom avea destule referinţe comune, când ne vom cunoaşte mai bine reciproc, când ne vom înţelege. La modul propriu. Adică atunci când vom înţelege ce vrem, fiecare
dintre noi. Şi încotro ne îndreptăm. Mai ales încotro ne îndreptăm. Probabil că minoritatea ambelor culturi (raportate la marile culturi occidentale, evident) ne-a făcut să privim cu superioritate, uneori cu dispreţ, tot ceea ce ţine de cei de lângă
noi. Cine pierde? Categoric şi unii şi alţii. Cine câştigă? Acei puţini care au „interese“ în a menţine actuala stare de spirit.
Şi totuşi, există câţiva oameni, extrem de puţini, care pot face diferenţa. Oamenii respectaţi de ambele comunităţi. Recunoscuţi, iubiţi sincer. Adoraţi chiar! Sunt fericit că am avut privilegiul să cunosc un asemenea om. Un om care a reuşit să umple o sală cu români şi unguri, aproape de unul singur. Un om aplaudat aproape încontinuu pe parcursul a trei ore. Un om care a iubit mult şi care este iubit mult. Un om despre care habar n-aveam că a făcut o vreme naveta în Sfântu-Gheorghe. Pentru o fată unguroaică. Şi care ulterior s-a căsătorit cu o alta. Tot unguroaică. De care s-a despărţit după un timp. Au trecut mulţi ani. Şi totuşi comunitatea maghiară nu l-a uitat. Pentru majoritatea românilor este un „monstru sacru“. Pentru majoritatea ungurilor este „marea febleţe“. Pentru noi toţi ar trebui să fie un exemplu viu că
putem avea un viitor. Împreună.
Situaţia a fost sintetizată perfect de un istoric maghiar după evenimentele de la 1848: „Românii şi ungurii vor avea viitorul oricărei familii: după o ceartă, ori se împacă, ori se despart!“ Sincer, la un asemenea nivel, eu nu cred în despărţiri!
Florin Piersic, îţi mulţumesc pentru spectacol!
Dar mai ales pentru lecţia de viaţă!

Comentarii