normalitatea redescoperită...

După o zi cu foarte multe lucruri de rezolvat şi pus la punct, seara de ieri am participat la omagierea celor 611 evrei dispăruţi din comunitatea noastră în timpul celui de-al doilea război mondial. Pare un număr mic, raportat la totalitatea victimelor din acei ani de groază, dar să nu uităm că şi astăzi mai există comunităţi în judeţ care numărăr cam atâtea suflete...
M-am decis să scriu aceste rânduri impresionat de placa comemorativă cu numele tuturor celor dispăruţi, de discursurile reprezentanţilor comunităţi evreieşti, dar şi de asistenţa prezentă la cimitirul evreiesc din Sfântu Gheorghe - prefectul, primarul, consilieri locali şi judeţeni, oameni politici din toate partidele parlamentare, preoţi de diverse confesiuni dar şi oameni obişnuiţi, tineri sau mai puţini tineri, români şi maghiari deopotrivă...
Nu sunt multe ocazii în care să vezi atâţi oameni diferiţi etnic şi confesional în acelaşi loc. Probabil că numai o suferinţă exemplară, aşa cum a fost a evreilor la mijlocul secolului trecut, ne poate oferi un moment atât de important. Şi atât de normal, dealtfel, pentru comunitatea noastră! Sunt dătătoare de speranţe toate aceste situaţii exemplare, în care putem descoperi cu uşurinţă lucrurile care ne apropie, lăsând cumva în urmă toate cele care ne despart. Şi asta nu înseamnă că ocultăm istoria sau că ne ştergem memoria! Nu înseamnă decât că îi lăsăm pe cei din trecut să se răfuiască pentru toate cele, iar noi încercăm să ne construim o viaţă mai bună acum, deschizând larg porţile viitorului, nelăsând pe nimeni să le ţină sub cheile demagogiei, a imposturii şi a naţionalismului desuet, pentru ca ceea ce s-a întâmplat acum peste 60 de ani să nu se mai repete.
Fac o reverenţă adâncă în faţa suferinţei oamenilor, evrei, dar şi neevrei, aşa cum bine a subliniat reprezentantul obştii evreieşti în Parlamentul României, dl Vainer şi sper că tot mai mulţi oameni vor înţelege că "împreună suntem mai buni!"

Comentarii