Născuţi Numiţi


„Domnul Numit” a ajuns director la teatru. Fără să ştie prea multe despre cum şi în ce fel se conduce o instituţie de acest gen, respectivul individ se comportă, cum altfel?!, ca pe propria moşie, dând ordine, cerând obedienţă totală de la angajaţi, manipulând şi folosindu-se de toţi şi de toate. Actorii şi regizorul sunt nevoiţi, mai de bună voie, mai siliţi de împrejurări, să-i satisfacă toate poftele. Şi pentru a respecta întru totul proverbul prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul, “Domnul Numit” are pretenţia să schimbe totul în teatru, nici un proiect anterior venirii sale nefiind bun de luat în seamă şi nici continuat.
Trist, dar foarte adevărat scenariu imaginat de Ion Băieşu înainte de 1989 şi pus în scenă de Mirela Bucur sub titlul „Manej” în cea mai recentă premieră a Teatrului „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe.  Tragicomedie exemplară, spectacolul reuşeşte să capteze audienţa atât prin text, dar mai ales prin excelentele partituri actoriceşti interpretate cu har poate şi pentru că situaţia în care sunt puşi cei care interpretează rolurile nu le e deloc străină.
Construcţie solidă, joc excelent cu publicul, ruperi de ritm de actori adevăraţi, râsete provocate deschis sau pe înfundate, o mulţime de dovezi pentru care merită şi trebuie să mergeţi să vedeţi “Manej”!
Spectacolul beficiază de un Sebastian Marina într-un impecabil rol de "director-dresor", acompaniat cu şarm de ceilalţi actori care şi-au interpretat excelent partiturile date: Elena Popa - "colaboratoarea" cu talent, dar victimă sigură a sistemului, Fatma Mohamed - "accesibila" frumuseţe, "în picioare" indiferent de situaţie, Mona Codreanu - "intransigenta artistă", adusă greu "în genunchi", Ileana Surdu - "bătrâna" de care nimănui nu-i mai pasă, Daniel Rizea - "servantul perfect adaptabil", Sergiu Aliuş - "maestrul absolut", darc care cedează uşor-uşor şi Ion Fiscuteanu jr. - "junele-prim căruia i se cam rupe", dar care e "băgat în rând" de ceilalţi.
Cu convingerea că spectacolul vă va provoca bună dispoziţie, dar şi câteva reflecţii amare la final, vă invit din toată inima să vedeţi una dintre cela mai de succes producţii ale Teatrului “Andrei Mureşanu” din ultimii ani,  o lecţie deschisă despre realitatea din ce în ce mai tristă care ne înconjoară, cu  “domni numiţi” prin funcţii fără să se ţină cont de competenţe, ci de alte şi alte criterii.

Comentarii