11 decembrie 2010

UDMR greşeşte lipindu-şi imaginea de Traian Băsescu, un produs expirat

Liderul PNL Sfântu Gheorghe: UDMR greşeşte lipindu-şi imaginea de Traian Băsescu, un produs expirat (MEDIAFAX)

Liderul PNL Sfântu Gheorghe, Mădălin Guruianu, consideră că Traian Băsescu este un preşedinte "abil" în relaţia cu maghiarii şi că UDMR nu ar fi trebuit să îl invite la congresul unei platforme a formaţiunii şi să îşi "lipească" astfel imaginea de un "produs expirat".
Preşedintele PNL Sfântu Gheorghe, Mădălin Guruianu, a declarat, sâmbătă, corespondentului MEDIAFAX, în legătură cu prezenţa preşedintelui Traian Băsescu la congresul unei platforme UDMR, că şeful statului ştie că trebuie să fie atent la electoratul maghiar.
"Domnul Băsescu - ca de obicei - este un preşedinte abil în relaţia cu maghiarii, el ştie că trebuie să fie cumva atent la această relaţie cu nişte cetăţeni care, în ciuda sfaturilor UDMR, la ultimele alegeri au votat cu candidatul Traian Băsescu", a afirmat Guruianu.
Liderul PNL Sfântu Gheorghe a precizat însă că pe el nu poziţia preşedintelui Băsescu îl interesează pentru că, deocamdată, acesta face doar un joc de imagine.
"Pe mine mă interesează cum şi în ce fel tratează UDMR această relaţie specială pe care o are cu preşedintele Traian Băsescu, de dragoste şi ură. Ei încearcă, practic, să-şi arate pisica unul altuia", a subliniat el.
Guruianu a precizat că, în condiţiile actuale, UDMR are cea mai mare problemă având în vedere că "sunt multe voci în interiorul UDMR care critică participarea la guvernare, care critică imaginea proastă pe care o obţine din ce în ce mai mult UDMR, scăderea foarte mare în sondaje".
"În condiţiile acestea, să accepţi să-ţi mai lipeşti imaginea de un alt produs expirat, care este preşedintele Traian Băsescu, după ce o ai lipită de un Guvern incompetent, condus de Emil Boc, eu cred că cea mai mare problemă nu-i a domnului Băsescu, care se agaţă ca un disperat de orice, ci al UDMR", a afirmat Mădălin Guruianu.
Potrivit acestuia, UDMR îşi asociază imaginea nu numai cu o guvernare "dezastruoasă", ci şi de un preşedinte care "nu mai are deloc popularitate şi care în momentul de faţă nu este pe placul românilor".
Guruianu consideră că UDMR nu trebuia să facă o invitaţie preşedintelui Traian Băsescu la Congresul Mişcării Creştin-Democrate Maghiare, dacă Uniunea vrea să-şi recapete electoratul.
"Iar invitaţii de genul acesta evident că vor fi acceptate de cineva în cădere liberă, însă invitaţii de genul acesta nu cred că trebuiau făcute, dacă dânşii (UDMR - n.r.) vor sau speră să-şi recapete electoratul, dacă dânşii vor sau speră să intre cumva la o guvernare capabilă să scoată ţara din criză", a conchis liderul PNL Sfântu Gheorghe.
Preşedintele Traian Băsescu a participat, vineri, în staţiunea Covasna, la cel de-al treilea Congres al Mişcării Creştin-Democrate Maghiare din România - platformă a UDMR, spunând că prezenţa sa este o dovadă de respect pentru partenerul de guvernare.
Traian Băsescu a declarat că prezenţa sa în Covasna este, în primul rând, o dovadă de respect pentru partenerul de guvernare, pentru că el are un parteneriat cu Guvernul.
"În al doilea rând, este respectul pentru Mişcarea Creştin-Democrată Maghiară, având în vedere că suntem în aceeaşi familie eruopeană PPE", a afirmat Băsescu.
Întrebat de ce nu a venit în ultima perioadă în Covasna, Băsescu a spus : "Nu am avut timp, pentru că este criză".
Mediafax, 11.12.2010

PENTRU DISCERNĂMÂNT, NU PENTRU CÂRCOTEALĂ!

Spiritul critic în supradoză

Andrei Pleşu

În baia de negativitate în care ne scăldăm zilnic, spiritul critic încetează să mai fie o virtute. Devine o boală. Aproape că e mai bună credulitatea. Dacă eşti gata să creditezi un fals, greul vinei cade asupra celui care distribuie falsul. Dacă însă respingi, precaut, ceea ce merită a fi creditat, vina e, în întregime, a ta. Spiritul critic devenit insomnie cîrcotaşă este un abuz al inteligenţei. Cel care îl practică are toate şansele să rateze mari ocazii, mari întîlniri, mari momente de bucurie şi cunoaştere. A primi încruntat, a primi vigilent, a primi drapat, de sus pînă jos, în spirit critic, sînt tot atîtea feluri de a nu primi. Prizat în supradoză, spiritul critic blochează înţelegerea, stimulează proasta dispoziţie şi inhibă instinctul participării la viaţa comunitară. E mereu inadecvat, pieziş, incapabil să valorifice inteligenţa altfel decît ca instanţă judiciară. În loc să asculţi, confecţionezi, în gînd, contraargumente; în loc să reflectezi, adopţi morga severă a judecătorului; în loc să intri în joc, bombăni, steril, de pe margine. Spiritul critic ca strategie a refuzului e o deprindere vicioasă, de natură să încurajeze egolatria, vanitatea, euforia deşteptăciunii proprii. E un fel de a opune viului, infinit ramificat, omogenitatea unui neant care îşi extrage criteriile din el însuşi. A cultiva, fără încetare, spiritul critic e a te păstra, programatic, „în afară“, a nu răspunde nici unei chemări, nici unei invitaţii. „Nu“ e mereu mai la îndemînă decît „da“. Distanţa demolatoare dislocă orice tentativă de apropiere. Dialogul e imposibil. Nu e deloc profitabil să forţezi capacitatea de înţelegere a celor care, prin exerciţiul aproape mecanic al spiritului critic, se zidesc, încăpăţînaţi, în afara încercării de a înţelege. 
În exces, spiritul critic e o formă de infantilism mental. El se exprimă, uneori, ca un soi de răzgîiere a minţii, ca o formă de „proastă-creştere“ intelectuală. Gîndirea n-are voie să fie mofturoasă, să traverseze piaţa lumii şi a ideilor, cu o grimasă dispreţuitoare. E mai bine să rişte lăcomia cumulativă, decît selectivitatea astringentă. A strîmba tot timpul din nas e a fi o victimă sigură a ceea ce s-a numit „stupiditatea inteligentă“. În orice caz, e la fel de puţin recomandabil ca şi iresponsabilitatea unei atotprimitoare permisivităţi.  Practica maniacală a judecăţii se asociază, de regulă, cu amînarea indefinită a deciziei. Cîntărirea distantă a împrejurărilor sfîrşeşte prin a deveni marginalitate. Prin definiţie, „judecătorul“ nu joacă. Comentează. Iar comentariul, în loc să asume şi să îmbogăţească lumea, ajunge să o substituie. „Judecătorul“ trăieşte închis în cercul idiosincrasiilor sale, îşi confirmă, la nesfîrşit, umoarea posacă: nu are neutralitatea de primă instanţă a reflecţiei analitice, ci o neutralitate perpetuă, devenită fel de a fi, pasivitate. Judecătorul nu găseşte niciodată motive să intre în horă şi ratează, astfel, toate alternativele. E mereu în contratimp cu ceea ce se petrece sub ochii lui: îl irită în egală măsură bucuria şi tristeţea, reproşează bucuriei că e prea veselă şi tristeţii că e prea sumbră. Dar nu o face ca exponent al unei juste „măsuri“, ci ca profesionist al dezamăgirii şi al inadecvării. Deviza lui este „nici-nici“, în varianta trivială a răsfăţului infantil. Mereu exterior realului şi mesajelor care i se adresează, judecătorul pierde toate ocaziile. Nu are niciodată intuiţia prilejului care trebuie valorificat, a momentului unic, ireversibil, care nu trebuie pierdut.
Pentru un asemenea personaj, înţelepciunea constă, dimpotrivă, în a declara în permanenţă că „nu e momentul“. Îi lipseşte instinctul „timpului potrivit“, experienţa marilor întîlniri, bucuria de a dansa atunci cînd aude muzica lumii şi a destinului propriu. Reacţiile lui sînt ecoul unei inaptitudini congenitale de a se plia pe oferta aflată la îndemînă. E bolnav de retractilitate, opac la toate apelurile, la toate semnele vremii. Nu crede în clipa optimă a acţiunii, a receptivităţii, a participării. Nu ştie să recunoască această clipă şi are toate şansele să nu recunoască mesajul rostului propriu, atunci cînd îl aude. Soluţia? Convertirea spiritului critic în discernămînt. Plus un dram de umor, plus o minimă afecţiune pentru ceilalţi şi pentru farmecul pestriţ al lumii. Deocamdată, ambianţa autohtonă nu încurajează asemenea înclinaţii.
Preferă „ochiul rău“, muşcătura otrăvită, greaţa. Avem şi motive – se va spune. Da, dar ele nu diminuează şi nu se suportă mai uşor prin repetate accese de depresie.

10 decembrie 2010

HAI LA TEATRU!

AUTO - "Zona Crepusculară"

Cea mai recentă premieră de la "Andrei Mureşanu" este RECOMANDAREA mea pentru voi dacă vrei să vedeţi ceva extrem d einteresant, atât ca scenariu, cât şi ca joc actoricesc. Pe parcursul unei ore luaţi cunoştinţă cu patru poveşti aparent simple, dar au multe de ascuns...
Scrisă de un autor spaniol contemporan, Ernesto Caballero, piesa pare un scenariu cinematografic, derularea subiectului în cascade către apogeul din ce în ce mai verosimil făcând ca la final să ţi se clarifice totul şi să înţelegi ce şi de ce s-a întâmplat...
Daniel Rizea face unul dintre cele mai bune roluri din ultima vreme, dând viaţă unui soţ credibil, cu probleme pe mai multe planuri, Fatma Mohamed, soţia îndrăgostită de bucătărie, dar care are răbufniri pasionante, Ana Nicolae, sora soţiei / amanta şi Elena Popa, autostopista, elementul surpriză care declanşează acţiunea... Bifând cu acest spectacol şi debutul reuşit al domnişoarei Ana Nicolae pe scena din Sfântu Gheorghe, închei cu speranţa că nu veţi rata o ocazie excelentă de a vă simţi bine, dar de a şi vă pune întrebări la sfârşitul unei producţii care vă va ţine cu sufletul la gură pe parcursul desfăşurării ei.
Poftiţi duminică sau luni de la 19 la AUTO la Teatrul "Andrei Mureşanu" din Sfântu Gheorghe!

09 decembrie 2010

Cei mai buni dintre covăsneni, premiaţi la Gala Revistei Hallo!


Am fost extrem de încântat atât de ideea unei astfel de Gale, cât şi de faptul că am fost în juriul care a acordat premiile - FELICITĂRI TUTUROR PREMIAŢILOR ŞI NOMINALIZAŢILOR - mai ales Campionului nostru din scaunul cu rotile - CIPRIAN ANTON! -, dar şi de faptul că în cadrul evenimentului am acordat un PREMIU SPECIAL "HORS CONCOURS" pentru "debaterii anului", evident, performerii noştrii, Bianca Dragomir şi Radu Cotarcea, prima dintre ei a sosit de la Bucureşti, unde face un master, al doilea nu a reuşit din păcate, el fiind deja angajat de o companie multinaţională de Resurse Umane, care-şi are sediul pentru Europa de Est la Budapesta.

„Cred că această Gală nu doar că a marcat lucrurile pozitive care se întâmplă în judeţul Covasna ci a reuşit să-i facă să se cunoască între ei pe cei care au realizat aceste lucruri pozitive. Este important să ne adunăm cu toţii, români şi maghiari deopotrivă, în jurul valorilor comune care ne apropie şi acest gen de pozitivism trebuie promovat. Cred că anual ar trebui să avem o gală prin care cei mai buni covăsneni să fie apreciaţi şi cunoscuţi, pentru a arăta tuturor că avem cu ce ne mândri şi în acest judeţ mic"
http://www.covasnamedia.ro/beta/?p=13854 



06 decembrie 2010

ce final de săptămână...

contradictoriu la acest sfârşit de săptămână... 

performanţe excelente pentru debaterii din Sfântu Gheorghe

şi un coşmar pentru SEPSI BC la Satu Mare

şi tot astăzi a apărut în Observatorul de Covasna textul meu la adresa "maestrului Tudor Gheorghe"


dar, astăzi e Moş Nicolae... sper că aţi primit cu toţii, ca şi mine, cadourile dorite de dimineaţă...Mulţumesc frumos!

La Mulţi Ani tuturor celor care-şi serbează ziua astăzi şi 
LA MULŢI ANI, DANI CRUCERIU!